Adiție osoasă - Caracteristicile de bază ale operației

Atunci când vine vorba despre realizarea unei proceduri de implantologie orală, primele lucruri pe care medicul specialist le evaluează sunt calitatea și cantitatea țesutului osos ale pacientului.

Procedura de adiție osoasă se recomandă în momentul în care atrofierea structurii de susținere dentară face imposibilă susținerea stabilă, de durată, a unui implant dentar și atunci când estetica facială este foarte afectată.

Această tehnică chirurgicală presupune creșterea cantității de os alveolar prin adiția de:

• Țesut osos de la același pacient (os autolog);
• Grefe de la un donator străin (os heterolog);
• Țesut artificial biocomapatibil în bloc sau granule.

De ce este necesară reconstrucția osoasă?

Medicul stomatolog poate indica intervenția de adiție osoasă, în momentul în care țesutul osos al arcadei este insuficient pentru realizarea unuia sau mai multor implanturi dentare.

Scheletul uman are capacitatea de a se regenera și repara singur ca urmare a unor leziuni sau traumatisme, dar fiecare țesut are o funcție. Funcția țesutului osos oral este de susținere a dinților pe arcade. Atunci când un dinte este pierdut, funcția țesutului de susținere devine inutilă, motiv pentru care organismul își concentrează eforturile de regenerare asupra țesuturilor ce au o funcție activă. 

Spre exemplu, în urma unei extracții dentare a unui dinte definitiv, în zona de corespondență a rădăcinii rămâne un spațiu gol. Dacă la scurt timp după realizarea acestei operații nu este inserat un implant dentar care să mențină și să stimuleze osul alveolar, țesutul dur se diminuează ireversibil.

Când se recomandă realizarea reconstrucției osoase?

În urma unui consult realizat de un medic de specialitate, adiția osoasă poate fi recomandată pentru a completa țesutul ce tinde să se atrofieze în lipsa dintelui natural.

Procedura reconstructivă este necesară dacă există una dintre următoarele circumstanțe:

• Înaintea implantării propriu-zise, cantitatea de os se dovedește insuficientă pentru a putea susține implantul dentar și astfel, pentru garantarea stabilității lucrării dentare;
• Carențele osoase au afectat și porțiunea posterioară a arcadelor. Acest deficit se corectează prin procedura sinus lift sau/ și reconstrucție osoasă cu grefă de os autolog, heterolog sau țesut artificial;
• Diagnostic de boală parodontală. Adiția osoasă este necesară pentru menținerea nealterată a structurilor dentare sănătoase care au rămas fără o porțiune din țesutul de susținere (parodonțiu);
• Prezența bolilor degenerative, precum și inflamația produsă de o infecție a parodonțiului (boală parodontală). Acestea au drept consecință extinderea procesului de atrofiere osoasă, lucru care se poate compensa prin adiția osoasă;
• În cazul îndepărtării unor tumori sau chisturi amplasate în cavitatea orală, soluționare încheiată cu pierderea unei părți a țesutului alveolar;
• În urma extracțiilor. Absența structurilor dentare naturale duce la resorbția țesutului alveolar, iar păstrarea infrastructurii de susținere se poate intermedia cu ajutorul adiției de os.

Cum se realizează operația de Sinus Lift?

Medicul specialist în chirurgie orală face o incizie la nivelul gingiei, în zona edentată, și creează un mic orificiu care ajunge până la membrana sinusului maxilar.

Odată expusă baza sinusului, specialistul implantolog are acces la cavitatea intraorală și reușește să ridice membrana care acoperă sinusul.

Spațiul rezultat va fi completat cu o grefă de țesut osos autolog, heterolog sau artificial, cu proprietăți osteo-integrative.

Când este recomandată procedura de Sinus Lift?

Înălțarea membranei sinusale este însoțită de regenerarea osoasă a maxilarului superior și se efectuează în situația în care pacientul dorește implanturi dentare în zona posterioară a arcadei superioare, însă nu dispune de suficient țesut alveolar astfel încât să le asigure acestora rezistență și durabilitate.

Alte intervenții ce țin de chirurgia dentară sunt:

• Extracții dentare;
• Extracții dentare molari incluși (odontectomii) și semi-incluși;
• Rezecții apicale;
• Chistectomie;